Casatoria

Casatoria este legatura sau uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea prevederilor legii, in scopul intemeierii unei familii. Istoria casatoriei incepe inainte de aparitia crestinismului si a avut la baza ratiuni economice si sociale.

De la inceputurile sale, casatoria a avut ratiuni economice, afectiunea nefiind un criteriu de care sa se tina cont. De cele mai multe ori casatoriile erau incheiate de familii si nu de viitorii soti.

Pentru unele categorii sociale, cum ar fi ofiterii sau functionarii de stat, incheierea casatoriei era conditionata si de o aprobare sociala, prealabila, tanara sotie trebuind sa posede o dota de o anumita valoare.

Acordul liber de vointa este una din conditile esentiale ale casatoriei. Dincolo de ideea unui contract, casatoria este plina de semnificatii mult mai profunde, cu implicatii deosebite in viata sociala.

Asa cum afirma Plutarh, casatoria este „actul cel mai de seama din viata omului”. Dincolo de importanta pe care o are pentru existenta individului casatoria indeplineste o importanta functie sociala. Scopul primordial, esential al casatoriei il constituie intemeierea unei familii trainice si sanatoase, care sa creeze ambianta prielnica pentru cresterea si educarea copiilor.

Consimtamantul liber al viitorilor soti de a incheia casatoria inseamna acceptarea constienta a unui regim de viata legal de la care nu se vor mai putea abate, pe care vor trebui sa-l respecte intocmai, inseamna acceptarea constienta a unor numeroase indatoriri si responsabilitati.

Conditiile de fond ale casatoriei
Conditiile de fond ale casatoriei sunt consimtamantul, varsta si lipsa impedimentelor legale. Consimtamantul trebuie sa fie exprimat simultan si personal de catre viitorii soti, in fata delegatului de stare civila.

Manifestarea de vointa mai trebuie sa fie publica, expresa si neechivoca, constienta si neviciata. Exista si situatia viciilor de consimtamant, reprezentate de eroarea asupra identitatii fizice a celuilalt sot, violenta sau folosirea unor mijloace viclene prin care unul din parteneri il induce in eroare pe viitorul sot pentru a-l determina sa consimta casatoria.

Legea impune indeplinirea unei conditii de varsta pentru indeplinirea casatoriei (18 ani in cazul baietilor, 16 ani in cazul fetelor sau 15 cu dispensa, din motive intemeiate), deoarece viitorii soti trebuie sa aiba aptitudinea fizica si discernamantul pentru intelegerea responsabilitatilor pe care acest gest le implica.

Este interzisa casatoria unei persoane deja casatorite (bigamia este pedepsita de lege), sau casatoria intre rude in linie directa (ascendenta sau descendenta), pana la a patra generatie inclusiv. Interdictia legala se aplica si in cazul casatoriei intre cel care infiaza si ascendentii lui pe de o parte si cel infiat sau descendentii lui, de alta.

Este interzisa de asemenea, casatoria intre copiii celui care infiaza, de o parte si cel infiat sau copiii acestuia, de alta, precum si intre cei infiati de aceeasi persoana (se poate acorda totusi dispensa in situatii deosebite, dar numai daca infierea s-a facut cu efecte restranse si nu in conditiile infierii cu efectele unei filiatii firesti).

Este intrezisa casatoria dintre tutore si femeia aflata sub tutela sa. Fara nici o exceptie, legea interzice casatoria alienatului mintal si a debilului mintal, sau a persoanelor declarate vremelnic lipsite de discernamant. Casatoria intre cetateni romani si strain este legala.

Conditiile de forma ale casatoriei
Hotararea comuna a viitorilor soti se exprima prin dclaratia de casatorie care se face in prezenta unui reprezentant al starii civile. Declaratia se semneaza de catre ambii soti, in situatia in care unul dintre acestia nu poate semna, aceasta fiind semnata de reprezentantul starii civile, care va certifica realitatea, precum si citirea ei, din cuvant in cuvant, viitorilor soti.

Intre data inregistrarii declaratiei de casatorie si incheierea casatoriei exista un termen de 8 zile (care se poate reduce in situatii speciale, cum ar fi al unei femei gravide care urmeaza sa nasca in intervalul celor 8 zile).

Acest termen reprezinta si un ragaz in care viitorii soti pot medita asupra deciziei finale. Tot in acest interval se pot depune dovezi care pot interzice casatoria. Reprezentantul starii civile trebuie sa verifice personal aceste motive de opunere ale incheierii casatoriei.

Incheierea casatoriei se realizeaza la sediul starii civile, sau in alte locatii premise de lege. Dovada casatoriei se face prin intermediul certificatului de casatorie.

Efectele casatoriei
Casatoria are drept urmare crearea unor relatii sau a unor raporturi specifice- personale si patrimoniale. Viata conjugala sta sub semnul egalitatii dintre cei doi soti, care hotarasc de comun acord asupra tuturor problemelor legate de casatorie.

Relatiile personale dintre soti sunt definite prin doua obligatii fundamentale: obligatia de a-si acorda sprijin moral si obligatia de fidelitate. In urma casatoriei, cei doi soti hotarasc de comun acord ce nume vor purta. Exista mai multe situatii: fie fiecare isi pastreaza numele dinaintea casatoriei, fie sa poarte numele unuia din ei sau ambele nume reunite.

Daca sotii hotarasc sa poarte numele unuia din ei, schimbarea ulterioara a numelui de care unul din soti, nu va putea fi facut fara acordul celuilalt. Sotii trebuie de obicei, sa aiba acelasi domiciliu. O femeie minora, in urma casatoriei dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.

Relatiile patrimoniale dintre soti sunt bazate pe acelasi principiu al egalitatii depline intre barbat si femeie. O obligatie insemnata in cadrul relatiilor parimoniale este cea de intretinere. Bunurile sotilor se impart in bunuri comune si bunuri proprii.

Bunurile obtinute in timpul casatoriei sunt considerate bunuri comune. In situatia in care o femeie este casnica, munca ei in cadrul familiei este considerata o contributie la dobandirea bunurilor. Aceasta prezumtie este totusi una relative, existand posibilitatea de a se dovedi ca, desi un bun a fost dobandit in timpul casatoriei, este un bun propriu.

Sunt considerate bunuri proprii urmatoarele:

  • bunurile obtinute inaintea casatoriei;
    bunurile obtinute in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, in cazul in care dispunatorul nu a facut expres mentiunea ca mostenirea este un bun comun;
    bunurile de uz personal, cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, precum si cele primate cu titlu de recompensa sau premiu, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inovatii si inventii etc.
    asigurarile de sanatate si viata;
    valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu dinaintea casatoriei (de exemplu suma obtinuta in urma vanzarii unui imobil ce era in proprietate inaintea casatoriei, ramane bun propriu in timpul casatoriei).
    Bunurile comune sunt folosite in mod egal de catre cei doi soti, fara acordul unuia din ei. Bunurile comune se pot imparti in cazul desfacerii casatoriei, in urma intelegerii intre soti sau pe cale judecatoreasca. Exista situatii exceptionale in care bunurile comune pot fi impartite si in timpul casatoriei. Datoriile sotilor se impart si ele in datorii comune si proprii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *