Interactiunea adolescent-familie

Casa este locul unde viitorul adolescent isi aduce experienta castigata si o consolideaza in liniste si securitate. Familia este o componenta semnificativa a cadrului sau social. Totalitatea relatiilor din familie determina organizarea substratului motivatiilor, capacitatilor, atitudinilor, produc tensiuni emotionale, care pot genera situatii dezastruoase pentru adolescent.

Climatul favorabil usureaza integrarea adolescentului in mediul exterior familiei, (frictiunile dintre parinti genereaza de multe ori un comportament nedorit la adolescent).

De exemplu baietii nu apreciaza fetele atunci cand tatal nu o respecta pe mama, iar fetele dezvolta o puternica antipatie fata de baieti cand mama este vadit nemultumita de sotul sau. Pe de alta parte, copilul unic reprezinta un subiect distinct. Copilul unic creaza dificultati educative.

Pericolul cel mai mare este reprezentat de afectiunea exagerata a parintilor, mama riscand de multe ori sa aiba o atitudine superocrotitoare. Copilul si viitorul adolescent va percepe lumea ca fiind plina de primejdii.

Desi de obicei detine un vocabular bogat si pare foarte degajat, copilul unic se poate dovedi foarte inapoiat in plan afectiv, sentimental iar mai tarziu sexual. Copiii ce provin din familii numeroase invata rapid sa joace roluri diferite in cadrul acestora, de cele mai multe ori influentate de ordinea in care s-au nascut. Primul nascut are grija de cei mai mici, rolul mijlociului este nedeterminat (de multe ori intra in rivalitate cu cel mare sau cel mic), cel mic are avantajul de a invata modele de comportament de la fratii mai mari.

Rolul bunicilor este foarte delicat, dar folositor daca este bine indeplinit. Este recomandata o atitudine echilibrata, fara a arata prea multa ingaduinta sau complezenta admirativa, dar nici severitate exagerata.

In general relatiile adolescentului cu familia sunt incordate, lucru de care sunt responsabile ambele parti. Parintii pe de o parte refuza sa-si modifice conceptiile despre posibilitatile adolescentului, tratandu-l in continuare tot ca pe un copil, adolescentul pe de alta parte asteapta si doreste sa-si asume anumite responsabilitati.

Pentru ca relatiile dintre adolescent si familie sa fie bune, este nevoie de un efort considerabil din partea parintilor. Indatoririle si restrictiile aduc obiectii interminabile si sunt subiecte frecvente ale dezacordului dintre adolescent si familie.

Criticismul adolescentului poate starni parintilor reactii variate. Sursele de frictiune sunt numeroase, dar de cele mai multe ori au ca fond comun negativismul si criticismul. Familia asigura, prin relatiile ei emotional-afective si modelele de disciplina, fundamentul caracteristicilor personalitatii adolescentului.

Desi timpul petrecut de familie cu adolescentul este mai mic, in comparatie cu alte perioade ale copilariei, intre adolescent si membrii familiei se pastreaza legaturi puternice. Adolescentul se identifica cu parintii sai si achizitioneaza modele de comportament adecvate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *