Stabilirea filiatiei

Termenul de filiatie inseamna descendenta dintre un copil si fiecare din parintii sai. Datorita importantei deosebite pe care filiatia o are atat din punct de vedere personal cat si patrimonial, s-au impus norme foarte precise in ceea ce priveste stabilirea acestei legaturi.

Filiatia fata de mama se dovedeste prin actul constatator al nasterii. In situatia in care nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila sau daca copilul a fost trecut in registrul de stare civila din parinti necunoscuti, mama poate recunoaste copilul, fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie prin testament. Recunoasterea este irevocabila (chiar atunci cand este facuta prin testament).

In cazul in care dovada filiatiei nu se poate face prin certificatul de nastere, ea se poate face prin hotarare judecatoreasca, pe baza oricaror mijloace de proba. Actiunea apartine numai copilului si,
daca acesta este minor sau pus sub interdictie, poate fi pornita de reprezentantul legal.

Dreptul de a porni actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului si nu trece asupra mostenitorilor lui, dar acestia pot continua actiunea inceputa de el. Actiunea poate fi pornita, de asemenea si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.

Filiatia fata de tata reprezinta legatura dintre un copil si tatal lui. Un copil nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea sa a fost inainte ca mama sa sa fi intrat intr-o noua casatorie. Din punct de vedere legal, to actul de nastere dovedeste filiatia fata de tata.

Copilul conceput si nascut in afara casatoriei poate fi recunoscut de tatal sau prin declaratie facuta la serviciul de stare civila, fie odata cu inregistrarea nasterii, fie dupa aceasta data, prin inscris autentic sau testament. Recunoasterea este irevocabila.

Filiatia fata de tata a copilului in afara casatoriei mai poate fi stabilita prin hotarare judecatoreasca, in urma unei actiuni care apartine copilului si se exercita, in numele sau, de catre mama, chiar daca este minora, impotriva pretinsului tata ori a mostenitorilor acestuia. Dreptul de a porni actiunea nu trece mostenitorilor acestuia dar poate fi continuata actiunea introdusa de acesta.

O institutie prevazuta de lege este si infierea. Pot fi infiati de regula numai minorii si, prin exceptie si o persoana majora, daca in timpul minoritatii a fost crescuta de persoana care urmeaza sa o infieze. Legea permite ca numai persoanele majore sa aiba dreptul de a infia, daca indeplinesc conditiile pentru a fi tutore si sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cei pe care voiesc sa-i infieze.

Exista, insa si situatii cand se poate acorda dispensa cu privire la diferenta de varsta. Cu exceptia sotilor, mai multe persoane nu pot infia acelasi copil.
Pentru incheierea infierii este nevoie de acordul celui care infiaza, al parintilor infiatului, dca acesta este minor, precum si consimtamantul ceui infiat daca a implinit varsta de 10 ani.

Daca persoana care doreste sa infieze ese casatorita este nevoie de acordul celuilat sot, in afara de cazul n care acesta este pus sub interdictie, decazut din drepturi parintesti sau, din orice imprejurare, se afla in imposibilitaea de a-si manifesta vointa. Infierea se incuviinteaza de autoritatea tutelara dupa ce se constata indeplinirea tuturor conditiilor legale precum si faptul ca cel care infiaza poate asigura infiatului o normala dezvoltare fizica si morala.

Se verifica de asemenea daca infierea nu se face in scopul exploatarii celui infiat sau in alte scopuri potrivnice legii si regulilor de convietuire sociala. Dupa efectee ei, infierea este de doua tipuri: infierea cu efecte restranse si infierea cu efectele unei filiatii firesti.

Infierea cu efecte restranse, presupune ca infiatul are fata de cel care infiaza drepturile si obligatiile pe care le are copilul din casatorie fata de parintii sai, iar descendentii infiatului au fata de cel care infiaza drepturile si indatoririle pe care descendentii copilului din casatorie le au fata de ascendentul acestuia.

Infiatul si descendentii sai isi pastreaza toate drepturile si obligatile izvorate din filiatie fata de parinti si rudele acestora. Infierea nu da nastere rudeniei intre cel infiat si rudele celui care infiaza.

Infierea cu efectele unei filiatii firesti presupune ca infiatul devine ruda cu rudle celui care infiaza, ca un copil firesc al ceor din urma, iar drepturile si obligatiile izvorate din filiatie, intre cel infiat si parintii sai firesti si rudele acestora inceteaza. Exceptie face impedimentul la casatorie, care continua sa existe intre infiat si rudele sale firesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *